Un bărbat își exprimă REVOLTA și DISPERAREA după ce mama sa a fost internată cu bronhopneumonie și a murit de COVID-19
Bărbatul care își exprimă REVOLTA și DISPERAREA este din Cluj Napoca și se numește Nagy Ovidiu Marian. Postarea sa de pe contul personal de Facebook în care spune că „se simte trist la Spitalul de Boli Infecțioase” din Cluj Napoca este tulburătoare. A fost pusă în data de 6 decembrie 2020, iar de atunci bărbatul caută răspunsuri la întrebări fără răspuns din partea autorităților:
„Am scos-o pe mama de la morga Spitalului de Boli Infecțioase din Cluj Napoca.
Experiență foarte tristă, traumatizată.
O să povestesc nedreptățile, indiferența, neglijența, lipsa de comunicare a personalului medical și abuzurile săvârșite.
Au numai drepturi, dar obligații au numai … pacienții.
Mama mea, Nagy Ana a fost internată cu răceala, bronhopneumonie si a murit de COVID.
Dacă era anul trecut când nu se știa de acest COVID … azi trăia. Au făcut tratament pentru COVID iar infecția de la plămâni nu au tratat-o cu ce era necesar.
Au fost 5 zile când nu i-au dat antibiotice pentru bronhopneumonie, dar i-au dat medicamente pentru covid …
A stat în spital din data de 3 august până în 31 august 2020 când a decedat.
A luat în 28 de zile de spitalizare 3 infecții intraspitalicești grave, care au contribuit și ele la decesul mamei mele.
Am cerut necropsia-autopsia și se spune că la bolnavi de COVID nu se face autopsia că așa e protocolul dat de Ministerul Sănătății…
Mama avea 65 ani. De 2 ani era la pensie …
Am cerut prin adresa depusă în 12 august să mi se elibereze copie după analize, teste, fișa de observație și RMN, CT pentru a solicita, a cere o opinie separată, independentă de la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București si eventual pentru un transfer acolo.
Nici până în ziua când am ridicat trupul nu am primit aprobarea și documentele solicitate.
Trebuiau aprobate pe ordin ierarhic, manager spital, manager servici medicale, administrativ, doctori terapie intensivă, infecțioase, etc. …
Când am scos trupul mamei, au chemat și un echipaj de la jandarmerie care să se asigure că nu vor fii incidente. Aceasta e procedura, personalul medical vrea să se asigure că nu sunt incidente, discuții și alte evenimente generate de rude, de aparținători când ridică trupurile celor dragi de la morga spitalului. Jandarmeria a plecat după ce am luat trupul mamei.
Tristețe, durere, disperare, neputință
Și uite așa tristețea, durerea, disperarea, neputința, frustrarea, întrebările au rămas în viața mea, a fratelui meu, a tatălui și a altor cunoștințe, rude, prieteni …
Am insistat să o văd, să o privesc cât era internată, am sunat aproape zilnic când răspundeau la telefon. Am încercat să păstrez legătura, să mă informez, să aflu vești … Aproape toate erau încurajatoare, bune, era speranță, nădejde, noi familia, prietenii, cunoștințele ne rugam, mijloceam, posteam făcându-ne și noi partea noastră și speram că Dumnezeu e în ajutorul și sprijinul nostru.
Dar dezamăgirea, tristețea și disperarea au atins limite greu de suportat când am dus hainele mamei să fie îmbrăcată cu un costum drag ei. Să fie încălțată cu pantofi. Personalul, autopsierul și doctorița epidemiologă care supraveghea predarea trupului mamei, au refuzat categoric. Nu au putut fi înduplecați afirmând și susținând că așa e protocolul de la Ministerul Sănătății de la ISU, de la Arafat. Acesta prevede ca în cazurile de deces datorită covid, morții nu se îmbracă. Mama, biata mamă, era dezbrăcată complet și așa … au tras fermoarul sacului cu fund dublu. Au pus capacul sicriului peste ceea ce era, trupul si zâmbetul trist al mamei mele.
Ce să fac, ce să facem, cum să procedam ca familie, ca prieteni, ca și cunoștințe, ca opinie publică …
Incredibile vremuri trăim.
Va rog ajutați-mă …
Nagy Ovidiu Marian”
Bărbatul își caută acum dreptatea, vrea să afle adevărul despre moartea mamei sale. Revolta și disperarea sa într-un sistem birocratic și fără reacție e o misiune aproape imposibilă. Totuși speră și încearcă să lupte până la capăt pentru a afla adevărul.
