Biserica Sfântului Mormânt este păzită de două familii de musulmani – motivul din spatele acestei situații bizare

Un articol publicat pe site-ul Indy100 al cotidianului The Independent, prezintă de ce două familii de musulmani au ajuns să păzească cel mai adorat sanctuar al creștinătății, Biserica Sfântului Mormânt. Povestea care stă în spatele acestei situații paradoxale nu este tocmai măgulitoare pentru creștini.

Deși astăzi acest locaş roieşte de pietate, istoria ştie că este pătat de sânge. Au fost cel puţin patru capele creştine ridicate pe acest loc. Prima a fost cea ridicată de către Împăratul Constantin în secolul IV, acesta măturând din temelii un templu păgân ridicat de către Hadrian pentru zeiţa Afrodita, probabil o încercare a Romei de a-i opri pe primii creştini să dețină propriul loc de pelerinaj. Sfântul Mormânt a fost salvat de către cuceritorul musulman Omar în 638; a fost distrus de către califul al-Hakim al Egiptului în 1009; reconstruit de către cruciaţi, care și ei au măcelărit jumătate din oraş; protejat iarăşi de către cuceritorul musulman Saladin dar distrus iarăşi de către temuţii turci ai dinastiei Khwarezmiane; aceștia au intrat cu caii în biserică şi au decapitat călugării care se rugau.

Biserica Sfântului Mormânt motiv de dispute interconfesionale

Iar atunci când lumea care înconjura complexul religios nu era angrenată în haos, tensiunile care existau între credincioşii din interiorul zidurilor au erupt de mai multe ori. Biserica a fost împărţită de secole de către şase vechi confesiuni creştine: latinii (Romano-Catolici), grecii ortodocşi, armenii apostolici, ortodocşii sirieni, ortodocşii etiopieni şi copţii egipteni.

Disputele între aceste denominaţiuni cu privire la împărţirea bisericii au iscat violenţe şi revolte stradale. De-a lungul timpului, clerici din diferite confesiuni s-au luptat cu privire la măturarea rituală a scărilor, plasarea de covoare în faţa altarelor, şi chiar şi felul corect de a umbla în procesiunea către Mormânt. ”Grupurile rivale de credincioşi s-au luptat nu doar cu pumnii, dar şi cu crucifixe, sfeşnice de lumânări, pocale, lămpi, cădelniţe, şi chiar cu bucăţi de lemn pe care le-au rupt din racle sfinte”, scrie istoricul Orlando Figes, atunci când se referă la o bătaie destul de serioasă între clericii ortodocşi şi catolici care a avut loc în anul 1846. Acesta mai spune că luptele au continuat cu cuţite şi pistoale. Armele au fost aduse și ascunse de către credincioşii ambelor părţi în Biserica Sfântului Mormânt.

Animozităţile există chiar şi în ziua de azi şi au inhibat reparaţii şi îmbunătăţiri structurale importante care ar fi trebuit făcute în acest loc. În 2009, a avut loc o bătaie sângeroasă între armeni şi preoţii ortodocşi greci, ceea ce a dus la intervenția în forță a poliției israeliene în biserică. În 2002, un călugăr copt și-a mutat scaunul la umbră în partea controlată de etiopieni. A fost admonestat pentru acest gest şi o bătaie s-a iscat între cele două grupuri. 11 călugări au ajuns în spital după acest incident.

Cum s-a ajuns în această situație bizară

În 2004, un călugăr ortodox a lăsat uşa deschisă într-o capelă franciscană după o procesiune. Franciscanii au văzut asta ca pe o jignire. Mai mulţi dintre ei au fost arestaţi după bătaia care a urmat. În aprilie 2008, în Duminica Floriilor, o altă bătaie s-a iscat după ce un călugăr ortodox a fost dat afară din biserică. Atunci când poliţia a venit să oprească lupta, călugării s-au luat la bătaie și cu forțele de ordine. În 2016 Washington Post a fost la faţa locului. Atunci o încăierare a izbucnit între călugări şi pelerinii care observau miracolul Luminii Sfinte.

Natura sălbatică a acestor rivalităţi a avut ca rezultat un aranjament curios şi unic care datează încă din secolul 12. Două familii musulmane au fost desemnate de către un conducător musulman sătul de certuri, să fie portarii acestei biserici. Familia Joudeh păstrează cheia, în timp ce familia Nuseibeh deschide uşa bisericii în fiecare dimineaţă şi o închide noaptea.

Într-un interviu cu CNN realizat la începutul anului, Adeeb Joudeh, actualul păstrător al cheii, un obiect vechi din fontă de circa 30 de centimetri, consideră că această sarcină transmisă din generație în generație este o metaforă vie pentru toleranţa religioasă. ”Pentru mine, sursa coexistenţei dintre religiile islamică şi creştină o reprezintă Biserica Sfântului Mormânt,” a declarat acesta. ”Ca toţi fraţii, aceştia au uneori probleme”, a spus el, referindu-se la disputele dintre confesiunile creştine. ”Noi îi ajutăm să-şi rezolve disputele. Noi suntem persoanele neutre din biserică. Noi suntem ca şi Naţiunile Unite. Noi ajutăm la păstrarea păcii în acest locaş sfânt”.