„Queen Cleopatra” , sau cum Netflix practică revizionismul istoric de cea mai joasă speță

„Queen Cleopatra” stârnește controverse și un nou scandal în lumea agitată a filmului din ultimii ani.

În ultimii ani am văzut numeroase scandaluri legate de casting-ul din anumite filme și seriale și de motivațiile „politic corecte” din spatele acestora. Ba un Ahile negru, ba o mică sirenă de culoare, genul acesta de știri sunt foarte populare deoarece inflamează spiritele în online. Unii zic că aceasta nu este decât o „răzbunare” pentru faptul că Hollywood a avut mulți ani obiceiul de a distribui actori albi în roluri care ar fi trebuit să fie jucate de persoane de culoare. Sunt de acord că astfel de lucruri s-au întâmplat și că nu a fost ok nici la vremea lor, darmite acum. 

Ce urmărește Netflix?

Se pare însă că unii de la Netflix au dus conceptul de răzbunare atât de departe încât au trecut deja granița dintre „licență artistică” și „falsificarea istoriei”. Mă refer, aici, la noul documentar produs de aceștia, intitulat „Queen Cleopatra”, care urmează să aibă premiera pe 10 mai, și în care celebra conducătoare a Egiptului ne este prezentată ca fiind… neagră. 

„Ok, și care e problema?” vor spune mulți dintre cei care mai știu de la ora de geografie că Egiptul e o țară ce se află pe continentul african. Păi, problema e destul de complexă. În primul rând, Cleopatra în acest nou serial arată de parcă s-ar fi născut într-o țară de la sud de Sahara, când în realitate ea era de etnie greacă, tatăl ei fiind macedonean, din dinastia Ptolemeilor. Știm acest lucru din sursele istorice care nu doar menționează originile ei, ci ne și relatează că aceasta putea vorbi fluent atât dialectul egiptean din acea vreme, cât și greaca. Iar cum Ptolemeii se căsătoreau doar cu femei din grecia, este puțin probabil ca vreuna dintre acestea să aibă trăsături africane pe care să le transmită mai departe Cleopatrei. Da, au existat dinastii nubiene care au produs faraoni de culoare, însă dinastia ptolemeică nu e una dintre acestea. 

„Queen Cleopatra” – trailer-ul documentarului,

În trailer-ul documentarului, la un moment dat un domn de culoare, istoric, ne spune că „mi-o imaginez având păr cârlionțat ca mine și un ten asemănător”, în timp ce o altă doamnă își aduce aminte că bunica ei spunea „nu-mi pasă ce vă învață la școală, Cleopatra era neagră”.

Din păcate pentru cei doi, am vești proaste. Nu doar că există descrieri ale înfățișării ei în izvoarele istorice contemporane, ci există chiar și fresce și sculpturi care o înfățișează. Iar pe aceasta se pot observa foarte ușor trăsături specifice populațiilor europene de la acea vreme, Cleopatra semănând mai degrabă cu o femeie romană sau greacă, decât cu o egipteană. 

Există bineînțeles și alte argumente că aceasta nu era o femeie de etnie africană, însă mă voi opri aici, deoarece, spre deosebire de creatorii acestui documentar, nu vreau să-mi depășesc atribuțiunile și cunoștințele. O scurtă cercetare pe Wikipedia și Google privind originile și familia din care se trage Cleopatra cred că vor lămuri pe oricine că noul documentar de la Netflix are la fel de mult adevăr în el ca cele în care ni se spune că extratereștrii, și nu egiptenii, au construit Piramidele. 

Scurte concluzii

„Queen Cleopatra” reprezintă o propagandă jalnică, care demonstrează că Netflix a decăzut la cel mai jos nivel. Platforma de streaming a mai flirtat cu propaganda istorică în trecut, dar niciodată în așa hal ca acum. Una e să prezinți în serialul „Bridgerton” o Anglie multi-etnică și multi-diversă în secolul 19 timpuriu, deoarece aici vorbim, totuși, de o ficțiune. Cu totul altceva, însă, este să faci o docudramă care prezintă ca adevăr istoric posibil o teorie pseudoistorică desființată de mulți academicieni serioși. 

Din fericire, din comentariile și reacțiile online, văd că oamenii nu s-au lăsat deloc prostiți de această găselniță. Se pare că și această nouă producție „politic corectă” este destinată să sfârșească în obscuritate odată ce controversa din spatele ei se va potoli, o soartă pe care o împărtășesc din păcate (sau cine știe, poate din fericire?) multe dintre producțiile marca Netflix, care pe zi ce trece pare că se transformă dintr-un studio de divertisment, într-un departament de propagandă.