Chip ‘n Dale: Rescue Rangers, o comedie savuroasă pentru cinefilii de toate vârstele

Filmele care îmbină animația tradițională cu actori reali reprezintă o categorie destul de restrânsă, din care fac parte doar o mână de producții, Chip ‘n Dale: Rescue Rangers fiind un astfel de film. Trebuie să recunosc că mi-a atras atenția încă de când am văzut primul trailer.

Protagoniștii unui serial de succes

Povestea se vrea un soi de continuare a serialului de desene animate cu același nume (pe care, regret să spun, nu l-am văzut când eram mic). Chip (John Mulaney) și Dale (Andy Samberg), care erau cei mai buni prieteni încă din școala generală, erau la începutul anilor ’90 protagoniștii unui serial de succes numit „Chip ‘n Dale: Rescue Rangers”.

Însă după o neînțelegere care duce la anularea seriei tv, cei doi se despart supărați unul pe celălalt, iar prietenia lor pare, aparent, că s-a destrămat. Treizeci de ani mai târziu, Chip are o slujbă bună la o companie de asigurări, în timp ce Dale are un canal de Youtube și-și petrece timpul la convențiile pentru fani, însă niciunul nu pare cu adevărat fericit de drumul pe care și l-a ales în viață. Dar atunci când bunul lor prieten Monterey Jack, unul dintre protagoniștii vechiului serial, este răpit de către un grup dubios, cei doi se văd nevoiți să redevină parteneri și să-și rezolve vechile neînțelegeri odată pentru totdeauna.

Film destinat platformei de streaming Disney +

Filmul a reprezentat pentru mine o surpriză foarte plăcută. Este probabil cea mai bună producție de acest gen de la Who Framed Roger Rabbit (1988, Robert Zemekis) și Space Jam (1996, Joe Pytka) încoace. Deși este un film destinat exclusiv platformei de streaming Disney +, animația este de foarte bună calitate. Nu este la fel de impresionantă precum era cea din Roger Rabbit la vremea ei, însă principalul atu îl constituie numeroasele stiluri de animație folosite.

În universul fictiv al filmului, personajele animate și oamenii în carne și oase conviețuiesc în aceeași lume, fără ca acest lucru să fie considerat ieșit din comun. Fiecare dintre personajele animate arată într-un fel diferit, unele având un aspect 2D, de animație desenată cu mâna, în timp ce altele par realizate pe calculator. Desigur, și aceste două stiluri se împart în mai multe categorii, rezultând o diversitate de personaje care mai de care mai diferite. Chiar Chip și Dale arată diferit unul față de celălalt, Chip fiind desenat într-un stil asemănător animației de mână (însă nu chiar „tradițională”) în timp ce Dale arată ca un personaj tridimensional. Motivul pentru care arată așa: și-a făcut un lifting CGI! Nu, n-am inventat-o eu asta, chiar așa e în scenariu…

Chip n Dale: Rescue Rangers este, dacă nu mă înșel, prima producție care combină atâtea stiluri de animație într-un singur film, și numai pentru acest lucru zic că merită văzut măcar odată de către fanii genului.

Aspete pozitive ale filmului

Animația nu este singurul aspect pozitiv al filmului. Povestea mai conține și mult umor de bună calitate, la care vor râde și cei mici, și cei mari. Mare parte din umor se bazează pe aluzii la alte filme sau personaje din alte francize care-și fac apariția pe neașteptate în film. Nu voi spune exact care sunt acestea, deoarece aș strica câteva surprize, dar în mod curios, multe din ele sunt din serii animate care nu aparțin studiourilor Disney (îmi imaginez că o parte considerabilă din cele 70 de milioane de dolari din bugetul filmului au fost investiți pentru „închirierea” acestor personaje în câteva scene).

De obicei, genul acesta de umor tinde să devină plictisitor după un timp (de câte ori poți face aceeași glumă, chiar și cu mici variații?), însă în Chip ‘n Dale funcționează deoarece producătorii au făcut din aceste glume o satiră la adresa corporațiilor care mulg anumite serii de filme până la refuz (și, aș zice eu, în mod subtil și la adresa propriei case de producție).

Umorul este dat însă și de interacțiunile dintre protagoniști și de replicile acestora, care sunt absolut savuroase. Cei doi au personalități cât se poate de diferite, aproape opuse, cu un Chip foarte acru și sarcastic, contrastat cu un Dale vioi, care vede tot timpul partea plină a paharului. Împunsăturile și micile discuții în contradictoriu dintre cei doi vor face deliciul iubitorilor de comedie. Însă apar și momente de prietenie reală. Camaraderia dintre cei doi protagoniști se simte, lucru destul de impresionant, dat fiind că sunt personaje animate și nu doi actori care interacționează fizic pe un platou de filmare. Filmul este ceea ce numesc americanii un „buddy comedy”, un film despre prietenie. Și, aș zice eu, unul foarte reușit din acest punct de vedere.

Părțile slabe ale filmului

Ca orice film, și Rescue Rangers are unele defecte. Povestea filmului este destul de bună și oferă surprize plăcute, însă nu debordează de originalitate. E aceeași formulă de la Stan și Bran încoace, cu două personaje principale care ba sunt prieteni de nedespărțit, ba își dau în cap. E o formulă care funcționează bine, însă care din păcate a fost doar rafinată, nu și perfecționată. Intriga este mai mult un soi de vehicul care poartă spectatorul de la o glumă la alta. Dacă n-ar fi fost stilul vizual original, glumele savuroase și interpretările excelente ale personajelor principale, ar fi fost o poveste destul de ușor de uitat.

Al doilea defect îl reprezintă actorii în carne și oase, ale căror interpretări cam lasă de dorit. Nu e ca în Roger Rabbit, unde Bob Hoskins era mereu serios și natural când interacționa cu personajele animate. Din fericire, spre deosebire de filme mai recente precum Tom & Jerry sau Space Jam: A New Legacy, aici producătorii au găsit soluția: au făcut din personajele animate protagoniști, actorii reali având doar apariții pasagere ca personaje secundare. Prin asta, au evitat în mod elegant o greșeală pe care majoritatea filmelor care combină filmări reale cu animația o fac. O soluție simplă, care a fost mereu la îndemână, dar la care se pare că nimeni nu s-a gândit până acum.

Chip ‘n Dale: Rescue Rangers reușește un lucru pe care filme mai recente nu au reușit să-l facă, anume să creeze o combinație de animație și actori reali care să fie atrăgătoare pentru publicul de toate vârstele. Mi-aș fi dorit ca intriga să fie la fel de ambițioasă ca și stilul vizual folosit, însă chiar și așa, Rescue Rangers este o comedie spumoasă în care fiecare va găsi ceva care să-i placă.