Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina

Sfântul Nectarie din Eghina este unul dintre cei mai iubiți sfinți greci din istoria recentă a Bisericii Ortodoxe. S-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, Grecia, într-o familie săracă, dar deosebit de pioasă. Numele său de mirean era Anastasie Kefalas.

Încă de mic, a fost atras de viața liturgică. În 1868, la vârsta de 20 de ani, devine învățător în satul Lithi din insula Hios. A practicat această meserie timp de șapte ani. Destinul său însă a fost viața monahală, căreia i s-a dedicat cu totul începând din 1873, când s-a stabilit la mănăstirea „Nea Moni”. După o ucenicie de trei ani, este tuns în monahism, cu numele de Lazăr. Când însă a fost hirotonit diacon de Mitropolitul Grigorie de Hios, numele i-a fost schimbat în Nectarie, care avea să fie numele sub care va fi cunoscut în restul lumii. A fost hirotonit preot în 1885 și trimis în Cairo, Egipt. În 1889 devine Mitropolit de Pentapole, fiind hirotonit în biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Majoritatea celor care l-au cunoscut pe Sfântul Nectarie l-au descris ca fiind un om bun și smerit, blând și iubitor de oameni, foarte generos cu cei nevoiași. Ca mitropolit, acesta a reușit să câștige iubirea, respectul și admirația creștinilor din Egipt. Din această cauză însă, și-a atras și multă ură și invidie din partea celor de rang mai înalt. Teama că Nectarie va ajunge următorul patriarh al Alexandrei i-a determinat pe unii să-l defăimeze în fața Patriarhului Sofronie. Nectarie a încercat, în van, să se dezvinovățească, însă a fost în cele din urmă alungat definitiv din Egipt. Sfântul a răbdat această ocară și umilință cu un har mucenicesc. S-a întors la Atena în 1889, unde a obținut cu greu un post de predicator. Din 1894, conduce Seminarul Teologic „Rizarion” din Atena. Cât timp și-a întreprins activitatea, despre Sfântul Nectarie nu s-au auzit decât cuvinte de laudă, din partea credincioșilor și a elevilor săi. În 1904, acesta se pensionează după o slujire de 14 ani, fiind bolnav, și se mută în insula Eghina unde s-a dedicat, trup și suflet, ridicării mănăstirii „Sfânta Treime”. S-a stins din viața pe 8 noiembrie 1920. Imediat după moarte, trupul său a răspândit un miros parfumat, și se spune că din ochi i-ar fi curs lacrimi de mir. Dezhumat mai târziu, s-a descoperit că trupul său era întreg și nesupus stricăciunii, semn al sfințeniei sale.

În 1998, Biserica Ortodoxă a Alexandriei i-a reinstaurat rangul eclezial al Sfântului Nectarie, care îi fusese revocat pe nedrept.

Sinaxar

În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului ierarh Nectarie din Eghina, episcop al Pentapolisului.

Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivri, în Tracia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole şi ctitor al mănăstirii „Sfânta Treime” din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii de Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, comemorarea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.

Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească.

În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Chios ca să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei.

Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar patriarhal şi reprezentant al său la Cairo.

Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.

În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a fondat mănăstirea „Sfânta Treime” din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.

În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie.

Câţiva ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.