Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
În fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt prăznuiți Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur.
De ce sunt prăznuiți cei trei în aceeași zi
În Constantinopolul secolului al XI-lea au existat probleme în legătură cu care dintre cei trei ierarhi a fost cel mai mare. Unii au susținut că Vasile era superior celorlalți doi datorită explicațiilor sale despre credința creștină și exemplul monahal. Susținătorii lui Ioan Gură de Aur au declarat că „Gură de Aur” (greacă Χρυσόστομος) arhiepiscopul Constantinopolului a fost de neegalat atât în elocvență, cât și în aducerea păcătoșilor la pocăință. Un al treilea grup a insistat că prietenul apropiat al lui Vasile, Grigorie Teologul, a fost preferat celorlalți datorită măreției, purității și profunzimii omiliilor sale și apărarea credinței sale de erezia ariană. Toți trei au zile de sărbătoare separate în ianuarie: Vasile la 1 ianuarie, Grigore pe 25 ianuarie și Gură de Aur pe 27 ianuarie. Bisericile răsăritene învață că cei trei ierarhi au apărut împreună într-o viziune către Sfântul Ioan Mauropous, episcopul Euchaitei, în anul 1084, și au spus că sunt egali în fața lui Dumnezeu: „Nu există diviziuni între noi și nici o opoziție unul față de celălalt.” Drept urmare, o zi de sărbătoare (30 ianuarie) care îi comemorează în comun pe cei trei ierarhi a fost instituită în jurul anului 1100, sub Împăratul bizantin Alexie I Comnenul.
“După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, așa am învățat. Nu este între noi unul întâi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalți doi. Drept aceea, sculându-te, poruncește, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar, facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi, si instiinteaza cu aceasta pe crestini, ca noi in fata lui Dumnezeu, una suntem.”
In urma acestei vedenii, Sfantul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel și disputele din capitală, lumea unindu-se în sărbătorirea împreună a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, a Sfântului Grigorie Teologul și a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Istorioară – Să mulţumim prin cuvânt şi prin faptă
Un mare făcător de rele, într-o vreme fiind foarte ostenit de cale, s-a dus şi s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe când dormea el, i-a grăit cineva, zicându-i:
“Scoală-te repede de aici şi mergi alături, căci cade zidul şi te omoară.”
Şi s-a sculat repede şi fugind îndată a căzut zidul. Iar el, plin fiind de toate păcatele a spus în mintea sa că este un om bun şi îl iubeşte Dumnezeu, căci l-a scăpat de moarte şi nu-l urăşte pentru faptele şi uciderile care le-a făcut în viaţă. Deci, a cumpărat tămâie şi lumânări şi intrând în biserică a zis: “Mulţumesc Ţie, Doamne, că m-ai scăpat de la această mare primejdie şi de moarte”.
El n-a înţeles că alta voieşte Dumnezeu de la el, adică să-şi îndrepte viaţa şi să nu mai facă rău. Apoi a început din nou a face tot felul de răutăţi, fără nici o căinţă de păcatele lui. Dar într-o noapte, pe când dormea pe patul său, i s-a arătat cineva şi i-a zis: “Eu sunt cel care te-a trezit când dormeai sub zid şi tu, în loc să te pocăieşti, mărturisindu-ţi păcatele şi să pui hotărâre în inima ta ca să nu mai faci cele rele înaintea lui Dumnezeu, ai adus tămâie şi lumânări la biserică şi ai socotit că îmi sunt plăcute faptele şi făţărniciile tale. Să ştii că pentru aceasta te-am izbăvit de primejdia aceea, ca să nu mori nepocăit. Iar tu, în loc de pocăinţă iar ai început a face cele rele ale tale. De aceea, pentru nerecunoştinţa şi nemulţumirea ta care ai arătat-o faţă de bunătatea lui Dumnezeu, nu vei muri repede ca să nu te vadă nimeni, cum era să-ţi fie moartea sub acel zid, ci vei tras în ţeapă în mijlocul oraşului ca să te vadă toţi oamenii şi să ia pildă spre îndreptarea lor, văzând cum moare un tâlhar şi ucigaş nepocăit”.
La aceste cuvinte el se înfricoşează, dar îndată prinzându-l oamenii, l-au dus la judecătorul cetăţii şi el a hotărât să fie tras în ţeapă în mijlocul târgului ca să-l vadă toţi şi să nu urmeze acelui tâlhar nemulţumitor şi nerecunoscător faţă de binefacerile lui Dumnezeu.
(din „Mărgăritarele” Sfântului Ioan Gură de Aur)