La mulți ani, David Fincher! Un clasament personal al filmelor sale.

Cum astăzi este ziua lui David Fincher, unul dintre regizorii mei preferați, și cum este unul dintre puținii regizori cărora i-am văzut toate filmele, mi-am zis că un clasament al producțiilor sale ar reprezenta un mod ideal de a-l aniversa. Așa că am luat toate cele doisprezece filme ale sale și le-am ordonat în ordinea în care mi-au plăcut mie. Evident, este o listă foarte subiectivă, calitatea filmelor lui Fincher fiind atât de mare, încât a face o listă obiectivă ar fi o sarcină imposibilă, multe din peliculele sale fiind considerate unele dintre cele mai bune filme făcute vreodată.

David Fincher: o scurtă biografie

David Andrew Leo Fincher s-a născut în Denver, Statele Unite, la data de 28 august 1962. Mama sa, Claire Mae, era asistentă medicală, iar tatăl său, Howard Kelly „Jack” Fincher era jurnalist, scriitor și scenarist. Tânărul Fincher a devenit pasionat de filme pe când avea doar opt ani, și s-a înrolat repede în lumea filmului, devenind responsabil cu supervizarea aspectului vizual în filme precum Return of the Jedi sau Indiana Jones and the Temple of Doom. După mai multe proiecte în care a fost regizorul unor clipuri muzicale și comerciale, Fincher a fost ales să regizeze Alien 3, un film cu o perioadă de producție absolut haotică, ceea ce a rezultat într-un film destul de modest primit. Fincher a declarat mai târziu că nu există nimeni care să urască Alien 3 mai mult decât el, și că aceea perioadă din viața lui a fost una dintre cele mai negre. Trei ani mai târziu însă, va da lovitura cu Seven, și de aici, o carieră ilustră în domeniul filmului, fiind considerat unul dintre cei mai buni regizori la ora actuală.

David Fincher este considerat un maestru modern al genului thriller. Filmele sale se remarcă printr-o atmosferă sumbră și apăsătoare, scenarii bine scrise care pun accentul pe aspectul psihologic al persoanjelor și acțiunii, cadre care conțin culori desaturate, filmare și montaj profesionist realizate, o coloană sonoră care se îmbină armonios cu acțiunea și intro-uri foarte, foarte memorabile.

Clasamentul

12. Alien 3

Din păcate, primul film al lui David Fincher este și cel mai slab al lui, și singurul care nu mi-a plăcut. Deși dispune de o distribuție bună (Sigourney Weaver, Charles Dance, Lance Henriksen, etc.) și de atmosfera tipică unei producții marca Fincher, scenariul slab, care nu se remarcă prin aproape nimic, trage mult în jos filmul. Personaje importante din filmul precedent fie au rolul redus, fie sunt omorâte înainte ca intriga să înceapă propriu-zis. Cât despre povestea în sine, mie mi s-a părut foarte similară cu cea din primul film, cu mici diferențe superficiale, fără să aducă nimic cu adevărat nou sau inedit seriei, iar finalul mi s-a părut ușor dezamăgitor, având în vedere că la acea vreme se dorea a fi ultima parte. E destul de greu de zis cât la sută din film a fost cu adevărat al lui Fincher, dat fiind că producătorii și studioul au intervenit atât de mult în procesul de creație, încât nici măcar un tânăr și promițător regizor nu a mai putut salva situația. Din fericire, cariera lui nu a fost afectată prea mult de succesul critic și financiar modest al filmului.

11. The Curious Case of Benjamin Button

După Alien 3, urmează primul film bun din clasament, The Curious Case of Benjamin Button, o adaptare mult extinsă a povestirii „The Curious Case of Benjamin Button” a lui F. Scott Fitzgerald. Acesta beneficiază de interpretări foarte bune din partea lui Brad Pitt (în rolul unui om care îmbătrânește invers) și a lui Cate Blanchett, o poveste emoționantă și efecte speciale impresionante de îmbătrânire și întinerire digitală a personajului principal. Motivele pentru care filmul este atât de jos în clasament sunt mai degrabă subiective, dar le-am considerat totuși semnificative. Chimia dintre Pitt și Blanchett nu m-a convins în totalitate. Stilul acesta de dramă emoțională care îmbină personalul cu epicul l-am mai văzut și la Robert Zemekis și Steven Spielberg, deci nu se poate spune că filmul este din cale afară de inovator din acest punct de vedere. Și, în ciuda unei durate de 166 de minute (cel mai lung film al lui Fincher), unele perioade din viața personajului parcă se succed prea repede, dând impresia că filmul ba e prea lent, ba e pe repede înainte. Altminteri, o peliculă interesantă, și un mod inedit pentru Fincher de a ieși din zona lui de confort, reprezentată de genul thriller.  

10. The Killer

Bazat pe seria de benzi desenate belgiene „Le Tueur” (Asasinul) scrisă de Alexis „Matz” Nolent, The Killer este cel mai recent film al lui Fincher. Spune povestea de viață a unui asasin plătit (interpretat de Michael Fassbender), care după o tentativă eșuată de asasinat își vede propria viață pusă în pericol. Fassbender este personajul central în toate scenele, iar o mare parte din interpretarea lui e constituită din monologuri interioare, în stilul unui roman noir. Culmea, deși asta sună plictisitor pe hârtie, funcționează destul de bine în film. Problema însă o constituie acțiunea extrem de previzibilă a scenariului: asasinul călătorește în diferite locații (mai mult sau mai puțin exotice) și îi lichidează pe toți cei implicați în complot. Ritmul ce rezultă e lent iar surprizele sunt foarte puține, un lucru deloc bun când te gândești că filmul e sub două ore, cu tot cu genericul de final. De asemenea, pentru un „action thriller”, are foarte puține scene de acțiune. Totuși, substratul filosofic al filmului (care analizează, la rece și fără perdea, un criminal aproape total lipsit de empatie și cu foarte puține scrupule) și umorul negru fin (asasinul se descrie ca fiind unul dintre cei mai buni din branșa sa, dar face gafe la tot pasul) îl fac puțin mai sofisticat decât pare la prima vedere. The Killer are șansa să fie evaluat mai favorabil de public și critici în anii care vor urma, și probabil chiar să devină un mic „cult film”.

9. The Game

The Game este un thriller cu o atmosferă greu de egalat, răsturnări de situație la tot pasul și interpretări excepționale din partea lui Michael Douglas și Deborah Kara Unger. Situațiile prin care trece personajul principal te țin cu sufletul la gură, multe scene sunt memorabile (cea cu casa vandalizată e de-a dreptul antologică) iar finalul e considerat unul dintre cele mai surprinzătoare făcute vreodată. Și atunci, de ce e filmul atât de jos în clasament? Răspuns: pentru că logica este dată la o parte în multe din scene. Nu, glumesc: logica este aruncată complet pe fereastră jumătate din timp! Deși la o primă vizionare filmul te delectează și surprinde, la o a doua vizionare începi să vezi destul de repede neconcordanțele, iar la o a treia vizionare deja îți dai ochii peste cap o mare parte din timp. Scenariul are mai multe găuri decât un șvaițer, și efectiv nu reușesc să trec asta cu vederea, oricât aș încerca să reconciliez ce se întâmplă pe ecran cu logica internă a universului din film. Este un thriller care te stimulează emoțional, dar nu și intelectual. Cum am zis mai sus, un film cu multe calități, doar că versomilitatea nu e, din păcate, una dintre ele.

8. Panic Room

De multe ori am zis despre Fincher că e un soi de Alfred Hitchcock modern, iar Panic Room servește drept cel mai bun exemplu pentru această comparație. Un thriller psihologic intens, cu acțiune care se petrece 95% din timp într-o singură locație, filmul beneficiază de interpretări excelente din partea lui Jodie Foster și Forest Whitaker, cărora li se alătură un ansamblu interesant de personaje, interpretate de Kristen Stewart, Jared Leto și cântărețul de muzică country Dwight Yoakam, al cărui rol și interpretare îi va lua prin surprindere pe mulți cinefili. Foarte interesante în Panic Room sunt tranzițiile dintre scene, Fincher folosind efecte digitale pentru a simula o cameră de filmat care parcă „plutește” fluid prin toată casa. Deși este un thriller destul de convențional comparativ cu ce a mai făcut Fincher, și cu un final ușor grăbit (dar satisfăcător), e greu să critici Panic Room când vezi cât de bine este făcut.

7. The Girl with the Dragon Tattoo

Bazat pe romanul bestseller „Bărbați care urăsc femeile” al lui Stieg Larsson, această adaptare americană a poveștii i s-a potrivit ca o mănușă lui David Fincher, dat fiind conținutul. Rar am văzut un film cu atâta violență și depravare. Dacă vreți să vedeți adâncul malefic al ființei umane, The Girl with the Dragon Tattoo este filmul perfect pentru voi. Un thriller cu mult suspans și un mister vechi care stimulează curiozitatea spectatorului, filmul beneficiază și de interpretări excelent din partea lui Rooney Mara și Daniel Craig, în rolul personajelor principale ale romanului, Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist, precum și de o coloană sonoră furioasă, semnată de Trent Reznor și Atticus Ross. Plus un scenariu delicios scris de unul dintre cei mai buni scribi de la Hollywood, Steven Zailian, și unul dintre cele mai memorabile intro-uri pe care le-am văzut într-un thriller. Filmul e lung cât o zi de post și pe alocuri lent, însă misterul central al poveștii îți menține curiozitatea până la sfârșit. Chiar dacă unii fani preferă prima ecranizare, cea suedeză, cu Noomi Rapace și Michael Nyqvist în rolurile principale, varianta lui Fincher este o versiune bună a aceleiași povești și un film de sine stătător foarte bine realizat.

6. Mank

Mank a fost o surpriză foarte plăcută. Deoarece sunt un fan al filmelor biografice și al producțiilor marca Fincher, mă așteptam să-mi placă, însă nu atât de mult pe cât mi-a plăcut. Pentru David Fincher, Mank reprezintă un film de suflet, deoarece scenariul este scris chiar de tatăl său, Jack Fincher, care a murit în 2003. Și ce scenariu bun și ce dialoguri bine scrise! Interpretarea lui Gary Oldman mi-a plăcut, chiar dacă este mai bătrân decât  Herman J. Mankiewicz când a scris „Citizen Kane” iar accentul britanic i se cam citește în voce. Foarte deosebită și Amanda Seyfried, care face unul dintre cele mai bune roluri din cariera ei. O surpriză simpatică o reprezintă și actorul englez Tom Burke, care seamănă bine la față și la voce cu Orson Wells. Are și câteva scene memorabile (cea în care Mankiewicz se întâlnește cu șeful de la MGM e aproape perfect filmată). Regizorul și producătorii și-au dat toată silința pentru ca Mank să arate ca un veridic film vechi. Imaginea alb-negru arată absolut fabulos, existând până și efecte care imită imperfecțiunile tipice filmărilor vechi pe peliculă. Deși e cunoscut în mare parte pentru genul thriller, Fincher pare să aibă un talent înnăscut când vine vorba de filme biografice.

5. Seven

După trei ani de la Alien 3, David Fincher a dat în sfârșit lovitura cu Seven, un film care avea să-l propulseze în rândul celor mai promițători tineri regizori de la Hollywood. Morgan Freeman și Brad Pitt joacă rolul unor detectivi ce vânează un sadic criminal în serie, care ucide oameni în moduri extrem de sinistre, având toate aceeași temă: cele șapte păcate capitale. Seven beneficiază de interpretări excelente și memorabile, o atmosferă sumbră, tulburătoare și apăsătoare și numeroase inovații aduse genului thriller. Seven e atât de sumbru și tuburător, și cu un final atât de șocant, încât nu pot să spun că mi-a „plăcut” în sensul clasic al cuvântului, însă numeroasele calități ale filmului pur și simplu nu pot fi contestate. Un film recomandat doar celor cu psihicul rezistent și stomacul tare, însă unul de referință pentru genul thriller, al cărui stil va fi imitat de multe producții viitoare.

4. Gone Girl

O adaptare după romanul de succes cu același nume scris de Gillian Flynn, Gone Girl reprezintă încă un thriller psihologic de zile mari de la Fincher. Deși pare să înceapă ca o satiră la adresa telenovelelor siropoase care mai nou invadaseră și marele ecran, povestea ia rapid o turnură neașteptată, iar acțiunea devină tot mai sumbră și culminează de-a dreptul șocant spre sfârșit. Pe lângă atmosferă și o poveste excelentă, Gone Girl beneficiază și de interpretări de excepție. Ben Affleck și Rosamund Pike dau tot ce pot, dar nici distribuția secundară nu se lasă mai prejos, cu o Carrie Coon surprinzătoare (pe atunci o actriță mai puțin cunoscută) și un Tyler Perry excelent în rolul unui avocat specializat în a-i scăpa pe bărbați de belele serioase. Foarte memorabilă scena în care Nick Dunne (personajul lui Affleck) se simte inconfortabil în jurul femeilor în timp ce se pregătește să dea un interviu televizat, o perspectivă interesantă și inedită pe care n-am mai văzut-o explorată într-un film până atunci.

Nu veți mai privi niciodată un cuplu de tineri căsătoriți cu aceeiași ochi…

3. Fight Club

Mi-ar plăcea să spun multe despre acest film, dar prima regulă a acestui film e că n-ai voie să vorbești despre acest film. Dar dacă aș putea, aș zice că e unul dintre cele mai bune, halucinante,  de-a dreptul demente și memorabile filme pe care le-am văzut. Nici măcar nu știi ce e, o dramă, un thriller, un film psihologic, o comedie neagră, o critică la adresa societății urbane, o satiră la adresa masculinității (mai mult sau mai puțin toxice) și la așteptările superficiale pe care ți le înșiră societate, etc. Sau poate că e puțin din toate astea, și chiar mai mult. A, și că Edward Norton și Brad Pitt joacă grozav. Dar nu pot să spun asta. Prima regulă a acestui film e că n-ai voie să vorbești despre acest film. E și regula numărul doi. Acum vă rog să mă scuzați, am o întâlnire cu băieții.

2. Zodiac

De parcă nu era destul de terifiant să te uiți la un film cu un criminal în serie care ucide oameni apoi trimite scrisori amenințătoare la ziarele locale, Zodiac e cu atât mai tulburător prin faptul că e bazat pe un caz cât se poate de real. Zodiac Killer chiar a fost o persoană reală (sau poate mai multe?) care a terorizat orașul San Francisco și împrejurimile lui ani la rând. Criminalul nu a fost prins nici până în ziua de astăzi, devenind un soi de Jack Spintecătorul în varianta americană, și o legendă urbană care fascinează și oripilează publicul până în ziua de azi. Filmul surprinde foarte bine confuzia și paranoia care i-au acaparat pe cei care s-au decis să rezolve acest caz misterios. Toți actorii joacă excelent, iar atmosfera anilor ‘60-70 este foarte bine redată, Fincher folosind unele efecte digitale cu gust pentru a crea acest efect. De fap, are unele dintre cele mai bune efecte speciale pe calculator pe care le-am văzut, atât sunt de subtile că nici nu-ți dai seama când sunt folosite. Criminalul apare de câteva ori, în umbră, iar aici producătorii și regizorul au fost inspirați în alegerea lor de a folosi un actor diferit de fiecare dată, ceea ce sporește confuzia spectatorului, și implicit și spaima. Că veni vorba de frică, o anumită scenă într-un beci este una dintre cele mai înfricoșătoare pe care le-am văzut într-un thriller. Și asta fără sânge, sau muzică dată tare pentru a speria. Foarte impresionant! La fel de impresionant e și faptul că e unul dintre cele mai lungi filme ale lui Fincher (157 de minute) și cu toate astea atenția mi-a fost captată pe toată durata lui. Asta consider că e cu adevărat o mare performanță.

1.  The Social Network

Știu că va fi o opinie controversată, însă, după umila mea părere, The Social Network este cel mai bun film al lui David Fincher, cel mai bun film al anului 2010, printre cele mai bune filme ale deceniului respectiv și unul dintre cele mai bune filme biografice făcute vreodată. Rezistând tentației de a-l lungi inutil, cum fac unele filme biografice, The Social Network spune în exact 120 de minute povestea ascensiunii celei mai populare rețele de socializare din lume, și personalitățile neplăcute care i-au dat naștere. Deși filmul nu are elemente de thriller, atmosfera este la fel de apăsătoare ca în celelalte filme ale lui Fincher, prezentând fața dură și nemiloasă a industriei IT, unde duplicitatea și orgoliile exagerate sunt la fiecare pas, banul e Dumnezeu, iar prietenia nu e niciodată pentru totdeauna. Pentru Jesse Eisenberg și Andrew Garfield, interpretărilor din acest film au fost  printre cele mai bune ale lor, ba aș zice că le-au influențat ambilor cariera care a urmat. Coloana sonoră e și ea excelentă, reprezentând prima colaborare dintre David Fincher și actualii membri ai formației Nine Inch Nails, Trent Reznor și Atticus Ross. Filmul este la superlativ din aproape toate punctele de vedere, și unul de referință al genului biografic.

Care dintre filmele lui David Fincher este preferatul vostru?