Minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, au fost consemnate de-a lungul timpului de cronicarii vremii.

Un boier din cei mari, slă­vit și credincios, din părțile Iliricului, pe nume Leontie, fiind cuprins de o boală grea și ne­vindecabilă, a alergat cu credință la Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Când au ajuns la biserica sfântului, slugile acestui boier l-au așe­zat în acel loc unde se aflau moaștele muceni­cului și îndată acesta a primit tămăduire și s-a sculat sănătos, mulțumind lui Dumnezeu și prea­mărind pe Sfântul Dimitrie, plăcutul Lui.

 Îndată Leontie a vrut să zidească sfântului o biserică mare și frumoasă în semn de mulțu­mire. Dărâmând biserica cea mică, când s-a pus temelia celeilalte biserici, au fost găsite moaștele Sfântului și Marelui Mucenic Dimi­trie întregi și nestricate, din care au izvorât mir frumos mirositor și a umplut toată cetatea de bună mireasmă. Apoi s-a adunat tot popo­rul și cu bucurie au luat din pământ moaștele sfântului și s-a tămăduit mulțime de bolnavi, prin ungerea cu mirul care izvora.

Leontie, bu­cu­rându-se nu atât pentru sănătatea sa, cât pentru aflarea sfintelor moaște, degrabă a săvârșit lu­crul pe care îl începuse și a ridicat în acel loc o biserică preafrumoasă în numele Sfântului Ma­re Mucenic Dimitrie. Într-însa a pus cinsti­tele lui moaște, într-o raclă ferecată cu aur și îm­po­dobită cu pietre de mare preț. Apoi, cum­părând sate și vii, le-a dat bisericii spre între­ținerea celor ce slujeau în ea.

Întorcându-se la locul său, Leontie a vrut să ia cu sine o parte din moaștele sfântului, ca să zidească o bise­rică și în patria sa. Dar sfântul, arătându-i-se în vis, i-a zis să nu îndrăznească a lua ceva din moaștele lui. Atunci el a luat numai giul­giul cel înmuiat în sângele sfântului și, pu­nân­­du-l în racla de aur, a plecat. Multe mi­nuni s-au făcut pe cale cu acel giulgiu, prin puterea rugăciunilor sfântului, căci trecând el un râu mare și foarte tulburat de o furtună, pentru care era cuprins de mare frică, i s-a ară­tat Sfântul Mucenic Dimitrie, zicându-i: „Racla cu giulgiul ia-o în mâinile tale și nu te teme“. Astfel făcând el, a reușit să treacă împreună cu însoțitorii săi, fără primejdie, râul acela.

Ajun­gând în patria sa a zidit o preafrumoasă bi­serică în cinstea sfântului mucenic. În aceas­tă biserică s-a vindecat Marin, eparhul Iliri­cului, care era plin de răni din cap și până la picioare. De asemenea, au mai fost tămăduiți unul căruia îi curgea sânge din nări și unul în­drăcit a fost izbăvit și multe alte minuni se săvârșeau acolo cu ajutorul sfântului.

Câteva dintre minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Însă mul­te minuni se făceau și în Tesalonic, acolo unde se aflau moaștele lui cele sfinte. Fiind o foamete mare în Tesalonic mulți oameni mureau din pricina lipsei de hra­nă. Sf. Mucenic Dimitrie, nesuferind să vadă oamenii din cetatea sa pierind de foame, s-a arătat pe mare corăbierilor, înconjurând li­manurile, adăposturile și ostroavele, apoi a po­runcit corăbierilor care duceau grâu să mear­gă în Tesalonic. Astfel a izbăvit cetatea sa de foa­mete.

***

Când dreptcredinciosul împărat Justinian a zidit o preafrumoasă biserică în Constantino­pol, în numele înțelepciunii lui Dumnezeu, Bi­serica Sfânta Sofia, a trimis în Tesalonic băr­bați cinstiți ca să aducă de acolo o parte din moaște­le Sf. Mucenic Dimitrie, pentru îm­podo­birea și sfințirea acelei biserici noi. A­jungând trimișii la Tesalonic și apropiindu-se de cinsti­ta raclă a sfântului, deodată a ieșit foc din ra­clă, dogorind pe toți și un glas înfricoșător din acel foc zicea: „Să nu îndrăzniți“. Toți cei ce erau acolo au căzut de frică la pământ și, luând nu­mai țărână din acel loc, s-au dus la îm­părat. Spunându-i cele ce s-au petrecut, s-au mirat toți de cele ce au auzit. Iar țărâna luată de la mormântul sfântului mucenic au dat-o ju­mă­tate împăratului, iar cealaltă jumătate au pus-o în cămara unde se păstrau vasele bisericii.

***

Însă pe mulți oameni SF. Dimitrie i-a eliberat din robia barba­rilor, căci arătându-i-se unui episcop care era prins de barbari și legat, l-a dezlegat de legă­turi și l-a dus până la Tesalonic.

După aceea, năvălind barbarii în hotarele Tesalonicului și robind mulți oameni dimprejurul cetății, au luat pe două fecioare frumoase și, ducându-le în pământul lor, le-au dăruit stăpânitorului. Amândouă erau iscusite la lucrul gherghe­fului, făcând în cusături tot felul de flori și de pomi, păsări, fiare și chipuri omenești.

 Înștiin­țându-se stăpânitorul de meșteșugul lor, le-a zis: „Am auzit că în pământul vostru este un Dumnezeu mare, anume Dimitrie, și face mul­te minuni. Deci să-mi coaseți pe pânză curată chipul aceluia, ca și eu să mă închin lui“. Iar fecioarele i-au zis: „Dimitrie nu este Dumne­zeu, ci mare slugă a lui Dumnezeu și ajutor al creștinilor. Noi nu îndrăznim a face aceasta, stăpânitorule, pentru că știm că nu voiești ca să-l cinstești, ci să-l batjocorești“. Iar stăpâni­to­rul a zis: „În mâinile mele este viața și moartea voastră, alegeți voi ce voiți: sau să faceți ceea ce vă poruncesc și să fiți vii, sau dacă nu îm­pliniți porunca, să muriți îndată“.

Iar ele, de frica morții, au început să coasă pe o pânză subțire chipul Sfântului Mucenic Dimitrie. So­sind ziua sfintei lui pomeniri, au terminat de cusut chipul mucenicului și noaptea, șezând fecioarele la gherghef, s-au plecat peste chipul acela și au început să plângă, zicând: „Să nu te mânii pe noi, mucenice al lui Hristos, pentru că știm că nelegiuitul stăpânitor are să batjo­corească sfântul tău chip. Să știi că noi nu am voit să închipuim sfânta ta față, dar fără de voie am făcut aceasta, temându-ne de moartea cea cumplită“. Astfel plângând deasupra chi­pului, au adormit.

Și precum, odată, îngerul a luat pe Avacum, așa și Sfântul Dimitrie, luând pe acele fecioare împreună cu chipul său, le-a dus în acea noapte în Tesalonic, când era prazni­cul său, și le-a pus în biserică lângă mor­mânt, pe când se săvârșea privegherea de toată noaptea.

Poporul, văzând această minune, s-a mirat, iar fecioarele acelea, deșteptându-se, au strigat: „Slavă lui Dumnezeu! Dar unde ne aflăm?“. Și li se părea că sunt în vis. Apoi, cunoscând cu adevărat că sunt în Tesalonic și văzând mor­mântul sfântului și mult popor stând în bi­serică, cu mare glas au mulțumit izbăvitorului lor, Sfântului Mucenic Dimitrie și toate cele întâmplate le-au spus tuturor. Și s-au bucurat tesalonicenii de această minune preaslăvită și au prăznuit cu bucurie ziua Sf. Di­mi­trie, iar chipul cel cusut l-au pus înaintea al­tarului.

***

Minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au continuat până în zi­lele noastre, spre slava lui Dumnezeu în Tre­ime lăudat, Căruia se cuvine cinste, mulțu­mire și închinăciune de la toată făptura, în vecii vecilor. Amin.