Cuvioasa Parascheva, sfânta sărbătorită pe 14 octombrie

Pe 14 octombrie, creștinii români ortodocși o sărbătorim pe Cuvioasa Parascheva, sfânta ale cărei moaște se află în Catedrala Metropolitană din Iași. Anual sute de mii de pelerini evlavioși vin și se închină la sfintele moaște ale Cuvioasei, sperând la sănătate și liniște, sau o minune în viețile lor uneori încercate de necaz.

Sfânta s-a născut în secolul al 11-lea, în satul Epivat din Tracia, situat în apropiere de Constantinopol, pe țărmul Mării Marmara, într-o familie înstărită și cu părinți binecredincioși. De mică, Parascheva a fost dusă la biserică. Se zice că pe atunci când avea 10 ani și participa la slujbă, a auzit cuvintele lui Iisus Hristos din Evanghelia după Marcu, capitolul 8, versetul 34:

Impresionată profund de acest citat ziditor de suflet, sfânta a decis să-și împartă hainele sale sărmanilor. De tânără, a ales să se lepede de lume și să urmeze calea monahală. După o vreme în pustie, la sfaturile unor sihaștri cuvioși, ea alege să meargă în ținutul Pontului, unde va sta cinci ani la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. După această perioadă de ședere la mănăstire, a pornit spre Ierusalim, pentru a vizita și a fi aproape de locurile sfinte, iar după acest pelerinaj, s-a așezat în pustiul Iordanului, într-o mănăstire de călugărițe.

Viața și moartea Sf. Cuvioasa Parascheva

Relatările despre viața ei sunt relativ puține, Sfânta ducând o viață de izolare și de rugăciune. Totuși, două minuni ne arată cum Cuvioasa Parascheva a fost un om al lui Dumnezeu. Prima s-a întâmplat cu puțin timp înainte ca aceasta să treacă la Domnul. La vârsta de doar 25 de ani, un înger a înștiințat-o în vis că trebuie să se întoarcă la locurile părintești. Ajunsă acolo, la puțin timp după, împăcată cu sine, cu ceilalți și în chip minunat, și-a dat sufletul și a mers la Dumnezeu.

A fost îngropată ca o străină, însă după moarte a mai făcut o mare minune, prin care avea să fie cunoscută ca sfântă. Atunci când un sihastru a îndemnat niște creștini să îngroape după datina creșinteasă un marinar înecat, aceștia, săpând mormântul, au dat peste trupul neputrezit și frumos mirositor al Sfintei, însă cu toate acestea, au aruncat trupul marinarului aproape de trupul acesteia. Unuia dintre bărbați, pe nume Gheorghe, i s-a arătat în vis noaptea o mare împărăteasă, înconjurată de îngeri. Unul dintre aceștia l-a mustrat pe creștin, spunând că făcut o mare necinste că nu a scos din groapă trupul Cuvioasei. Trezit din vis, Gheorghe a povestit tovarășilor săi întâmplare, și toți au înțeles că a fost un semn dumnezeiesc, drept pentru care au scos moaștele Cuvioasei și le-au pus la loc de mare cinste.

Cum a ajuns Cuvioasa Parascheva la Iași

Însă moaștele n-au rămas niciodată prea mult timp într-un singur loc. Din biserica Sfinții Apostoli din Kallicrateia, unde a fost prima dată așezată, a fost mutată în 1238 la Tarnovo, apoi în 1939 la Vidin, iar apoi în 1521 (după ce au fost răscupărate de la turcii otomani, care cuceriseră Belgradul) mutate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Bisericii Ecumenice.

Însă locul final și definitiv al acestora a fost să fie la Iași, în biserica Sfinții Trei Ierarhi. Moaștele au fost aduse și așezate la data de 14 octombrie 1641, de către domnitorul Moldovei, Vasile Lupu.

De atunci au avut loc numeroase pelerinaje și minuni. Sărbătoarea Sfintei Cuvioase a devenit una dintre principalele sărbători religioase din România. Se spune că Sfânta a vindecat boli grave, a scos demoni și chiar a apărat catedrala în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial.

Fie ca Sfânta Cuvioasă Parascheva pe care o sărbătorim să ne ajute la toți.