Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni

Pe 6 decembrie, în fiecare an, credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cunoscut mai simplu ca Sfântul Nicolae, sau Moș Nicolae, de către copii.

Sfântul s-a născut în cetatea Patara, de prin părțile Lichiei (Anatolia de astăzi), într-o familie de creștini pioși. Pe tatăl său îl chema Teofan, iar pe mama sa Nona, fiind unicul copil al familiei. Pruncul a primit numele de Nicolae, care înseamnă „biruitor de popoare”. Părinții săi au murit când acesta era încă mică, în timpul unei epidemii. A fost apoi crescut de unchiul său, pe care-l chema tot Nicoale, și care era episcop al cetății. Educat în credința creștină, tânărul Nicolae a devenit preot, apoi episcop al Mirei, în Lichia.

Sfântul Nicolaie a dus o viață aleasă. Deși trăise întotdeauna într-un mediu privilegiat, născut într-o familie bogată iar apoi crescut de către unchiul său episcop, acesta era un om modest, smerit și, mai ales, un mare iubitor al celor săraci. Este foarte cunoscută o relatare, care spune că Sfântul Nicolaie a aruncat trei pungi cu aur, pe ascuns, în casa unui om nevoiaș care plănuia să-și dea fetele unei vieți de desfrâu, din cauză că acestea nu aveau zestre. Însă, din mila Sfântului, acestea s-au putut căsători, ferindu-și sufletele de păcat.

Trăind în vremea lui Maximian, un împărat roman prigonitor de creștini, Sfântul Nicolae a avut de suferit în tinerețea sa. A fost persecutat și închis alături de alți drept-credincioși și supus la chinuri pentru mărturisirea sa. Însă pronia divină avea să-l salveze din ghearele călăilor. La scurt timp după moartea lui Maximian, împărat roman a devenit Constantin cel Mare. Acesta i-a eliberat pe creștini, iar printre cei scăpați s-a aflat și Sfântul Nicolae.

În timpul primului Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, acesta a luptat împotriva ereziei lui Arie. Conform acestei învățături, Dumnezeu Fiul a fost creat de DumnezeuTatăl, fiind distinct și, deci, inferior acestuia. Prin această doctrină, se nega Sfânta Treime, care stă la baza creștinismului. Conform relatărilor vremii, Sfântul Nicolae chiar i-ar fi dat o palmă, la propriu, lui Arie pentru învățătura pe care o promova, drept pentru care a fost exilat o scurtă perioadă. Statornicia sa în credință, însă, a stârnit admirația multora.

Sfântul s-a săvârșit în pace și s-a dus la Domnul undeva în jurul anului 345.

Există numeroase relatări ale minunilor sale, atât în timpul vieții, cât și după moartea sa. Se spune că ar fi salvat orașul Mira de foamete prin rugăciunile sale. De asemenea, Sfântul s-ar fi arătat în vis împăratului Constantin și eparhului Avlavie, salvând de la execuție trei oameni nevinovați care fuseseră condamnați pe baza unei mărturii false. De asemenea, se spune că, în timpul unei furtuni pe mare, marinarii înspăimântați s-au Sfântului, care a potolit îndată furtuna. De atunci, Sfântul Nicolae a fost considerat un protector al marinarilor și al celor care călătoresc pe mare.

Sfântul Nicolae este considerat de asemenea iubitorul copiilor, iar obiceiul său de a face daruri a dat naștere legendei lui Moș Nicolae, care vine și oferă cadouri copiilor cuminți, în timp ce aceloara neastâmpărați le lasă o nuielușă ca avertisment.

Sinaxar

Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.