FLORIILE și ramurile de salcie

Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. Când Mântuitorul a intrat în Ierusalim o mulțime de popor cu flori şi ramuri de finic în mâini l-au întâmpinat cântând „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9)

La noi, în România, nu creşte finicul, plantă din Ţara Sfântă, şi atunci în locul acesteia se folosește salcia. Poporul român a introdus-o în cultul bisericii pentru că ea primăvara, de Florii, înfrunzeşte şi înmugureşte, ramurile ei fiind cele mai frumoase. Ramurile de salcie sunt aduse de credincioşi la biserică, sunt sfinţite şi apoi împărţite acestora, ca semn al biruinţei asupra morţii.

Fiindcă salcia se modelează frumos, asemenea coroanei Mântuitorului, ramurile ei sfinţite la biserică sunt duse acasă şi sunt păstrate la icoane, de regulă, de la un an la altul.

Legendele salciei

În jurul salciei, simbolul sărbătorii Floriilor, s-au ţesut foarte multe legende şi istorioare. Legendele sunt legate de forma ramurilor sale, despre care se spune că nu ar fi fost dintotdeauna cea pe care o ştim noi astăzi.

Salcia era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer și soare. Ea a rămas cu ramurile plecate după ce crengile ei au fost folosite de către romani pentru a-l biciui pe Iisus. Romanii i-au smuls haina lui Iisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghi de copac şi au început să-l lovească cu nuiele de salcie, până a început să-i dea sângele din răni. Salcia, văzând cum păgânii îl batjocoreau pe Mântuitorul, s-a ruşinat că îşi dăduse ramurile ostaşilor romani pentru a-l biciui pe El, şi de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ. Și atunci a apărut salcia pletoasă, plângătoare și smerită.

O altă legendă povesteşte că Maica Domnului voia să ajungă la Iisus, care fusese răstignit pe cruce, dar trebuia să traverseze o apă periculoasă. Atunci, o salcie şi-a plecat ramurile în aşa fel încât Fecioara Maria să treacă peste apă ca pe un pod. Ea ar fi fost binecuvântată de Maica Domnului să nu ardă niciodată şi să rodească.