„Brat Farrar”, o poveste cu mult suspans și mister

După ce m-a captivat anul trecut cu romanul „Fiica Timpului”, Josephine Tey mă surprinde plăcut și anul acesta cu „Brat Farrar”, o poveste ce conține mult suspans și mister. Brat Farrar, cunoscut în unele ediții ca și „Come and Kill Me” („Vino și ucide-mă”) a fost publicat prima dată în 1949.

Cu mulți ani în urmă, un mare necaz s-a abătut asupra domeniului Latchetts, din satul englezesc Clare, după ce tânărul moștenitor al domeniului, Patrick Ashby, a dispărut subit într-o noapte, lăsând un simplu mesaj de adio, fapt care a determinat autoritățile să concluzioneze că s-a sinucis aruncându-se în mare. Gestul său i-a șocat pe membrii familiei și pe locuitorii micului sat, mulți spunând că era un comportament total nefiresc pentru un tânăr liniștit și atașat de familie precum Patrick.

Elementul surpriză al romanului

Câțiva ani mai târziu însă, în preajma majoratului fratelui geamăn al lui Patrick, Simon Ashby, apare un tânăr care pretinde că este moștenitorul dispărut. Acesta însă este de fapt un orfan pe nume Brat Farrar, care seamănă izbitor de mult cu Patrick și Simon. Această asemănare îl convinge pe Alec Loding, un cunoscut al familiei Ashby, să pună la punct un plan prin care Brat să moștenească averea, iar el să primească o parte din profit. Brat acceptă târgul, fascinat de faptul că Latchetts are o crescătorie de cai. Nu o face însă fără regrete, deoarece afacerea constă în a păcăli niște oameni cumsecade.

Planul merge ca pe roate și Brat este acceptat de marea majoritate a familiei Ashby, însă pe măsură ce se obișnuișete cu traiul în noua lui casă, începe să descopere că unele lucruri nu sunt ceea ce par. De ce seamănă Brat atât de mult cu Patrick? De ce nu este toată lumea de la Latchetts bucuroasă să-l vadă? Ce s-a întâmplat, de fapt, în acea noapte îngrozitoare în care se presupune că Patrick s-a sinucis? Aceste întrebări și multe altele își vor găsi răspunsul la sfârșitul acestei captivante cărți.

„Brat Farrat” un roman de suspans ce nu trebuie ratat

Brat Farrat este un roman de suspans cu o premisă foarte interesantă, ce-i va atrage pe mulți cititori. Deși nu este chiar un roman polițist, deaorece personajul principal nu este un investigator profesionist, are multe elemente de mister și are, măcar în parte, atmosfera unuia. Pe lângă premisa fascinantă, Tey ne surprinde plăcut și cu stilul ei de a scrie. Narațiunea este interesantă, iar dialogurile sunt foarte bine scrise, unele replici fiind chiar memorabile.

Nu lipsește nici latura psihologică a personajului principal

Se pune accent și pe latura psihologică a personajului principal, și felul în care reușește să facă față acestei vieți duble. În mare parte, povestea e interesantă și-i va mulțumi pe aceia care doresc o intrigă mai deosebită. Încă de la început ți se vor forma în minte diverse teorii cu privire la ce s-a întâmplat și urmează să se întâmple mai departe, iar acest lucru sporește plăcerea cititului, chiar dacă unele bănuieli se vor confirma, în timp ce teorii mai spectaculoase probabil că vor cădea precum un castel din cărți de joc.

Cum nici o carte nu este perfectă, și Brat Farrar are unele defecte. Nici unul dintre ele nu este major, însă ar fi putut la fel de ușor să lipsească. Defectele principale ale romanului sunt o oarecare lentoare a acțiunii pe la jumătatea poveștii și unele personaje secundare.

După o introducere interesantă, care promite mult, ritmul acțiunii devine mai lent în următoarele două sfeturi din carte, transformându-se parcă dintr-un roman de suspans într-o dramă psihologică. Nu zic că scade mult din plăcerea romanului, însă am găsit viața din sătucul Clare ca fiind frumoasă, însă lipsită de evenimente majore. Există întregi pasaje despre cai, viața la fermă, vecini, târguri, vizite în orășelele din apropiere, însă nimic din cale afară de fascinant. Unora probabil că o să li se pară interesant acest tablou al moșiilor și fermelor dintr-un mic sătuc englezesc, însă eu cred că unele pasaje puteau fi scurtate sau chiar omise.

Un roman de suspans

Sigur, ni se amintește din când în când că e totuși un roman de suspans și că Brat trăiește sub o identitate falsă, însă niciunul dintre aceste episoade nu oferă acea tensiune la care te-ai aștepta de la o carte de genul.

Al doilea defect, ceva mai minor, îl reprezintă unele persoanje secundare. Tey are prostul obicei de a insera în poveste diverse personaje care nu au deloc un rol important în intrigă, pentru ca vreo câteva capitole mai târziu să uite cu desăvârșire de ele. Înțeleg că prezența acestor „figuranți” face ca lumea să pară vie și realistă, însă deși apreciez mult când un autor oferă atenție ambianței, uneori simt că Tey era mai câștigată dacă se concentra mai mult pe poveste și suspans.

Din fericire, acțiunea își revine spectaculos în ultimul sfert al romanului, cu un punct culminant de o asemenea intensitate că rivalizează cu cele mai captivante thriller-uri. Iar finalul oferă o surpriză la care nu mă așteptam. Având în vedere câte cărți au concluzii dezamăgitoare, e mereu o gură de aer proaspăt să citesc o carte care mă face să o închid cu un zâmbet de satisfacție pe chip.

În concluzie, pot spune că în ciuda unor mici imperfecțiuni, Brat Farrar este un roman pe care iubitorii suspansului îl vor savura cu deosebită plăcere.